Crucea este cioplită în spiritul artei liturgice rurale, cu ecouri din meșteșugul monahal românesc. Ca formă compoziția se apropie de crucile de procesiune și de troițele vechi, unde lemnul lucrat cu dalta poartă un etern mesaj de credință și învățătură. Lemnul este din cireș sălbatic, finisat cu ulei de in si ceară curată de albine.

Crucea își găsește locul firesc pe un perete deasupra candelei între icoane, în trapeza unei mănăstiri sau sinodicon.